aliniament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză alignement.

Pronunție

  • AFI: /a.li.ni.a'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
aliniament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aliniament aliniamente
Articulat aliniamentul aliniamentele
Genitiv-Dativ aliniamentului aliniamentelor
Vocativ aliniamentule aliniamentelor
  1. linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; (p.ext.) poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte.
  2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe