allemansrätt
(svenska)
Etimologie
Din alle, formă învechită pentru alla („toți”), + man („om; bărbat”) + -s- + rätt („drept”). Confer norvegiană allemannsrett.
Pronunție
- AFI: /ˈalːɛˌmansˈrɛtː/
Substantiv
| Declinarea substantivului allemansrätt | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | allemansrätt | allemansrätten | allemansrätter | allemansrätterna |
| Genitiv | allemansrätts | allemansrättens | allemansrätters | allemansrätternas |
- (jur.) dreptul publicului de a accesa terenuri publice sau private pentru recreare sau activitate fizică
- Var ska gränsen gå mellan egendom och allemansrätt?