amfimacru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză amphimacre.

Pronunție

  • AFI: /am.fi'ma.kru/


Substantiv


Declinarea substantivului
amfimacru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amfimacru amfimacri
Articulat amfimacrul amfimacrii
Genitiv-Dativ amfimacrului amfimacrilor
Vocativ amfimacrule amfimacrilor
  1. unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă.


Traduceri

Referințe