amuți

română

Variante

• muți

Etimologie

Din latină *ammutῑre. Confer italiană ammutire.

Pronunție

• AFI: /a.mu'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului amuți
Infinitiv	a amuți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	amuțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să amuțească
Participiu	amuțit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut.

   Amuțise de frică.

2. (fig.) a înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta.

   Vocile amuțesc.

Sinonime

• 1: muți
• 2: înceta

Antonime

• se auzi

Cuvinte derivate

• amuțire
• amuțit
• mut
• muți
• muțire
• muțit

Traduceri

a deveni mut

engleză: become mute (English) franceză: devenir muet (français)

italiană: ammutire (italiano), ammutolire (italiano) suedeză: bli stum (svenska)

Referințe

• DEX online