amuți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din latină *ammutῑre. Confer italiană ammutire.

Pronunție

  • AFI: /a.mu'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
amuți
Infinitiv a amuți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
amuțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să amuțească
Participiu amuțit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut.
    Amuțise de frică.
  2. (fig.) a înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta.
    Vocile amuțesc.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe