tăcea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină tacere.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
tăcea
Infinitiv a tăcea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tacă
Participiu tăcut
Conjugare II
  1. (v.intranz.) a nu vorbi nimic, a se abținevorbească.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre elementele naturii și despre lucruri personificate) a sta în nemișcare, a nu se face auzit.
  3. (v.intranz.) a încetavorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți.
  4. (v.intranz.) a nu răspunde, a nu riposta.
  5. (v.intranz.) a tăinui, a ascunde; a fi discret.
  6. (v.intranz.) a nu-și exprima fățiș părerea.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic
  • A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol
  • Tac mă cheamă = nu spun o vorbă
  • Tace și face, = se spune despre cineva care acționează fără vorbă multă sau despre cineva care uneltește în ascuns ceva rău
  • Tace și coace, = se zice despre cineva care plănuiește în ascuns o răzbunare
  • Ia (sau ian) taci! = arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva
  • Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește!


Traduceri

Anagrame

Referințe