anaforă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză anaphore < latină anaphora.

Pronunție

  • AFI: /a.na'fo.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
anaforă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anaforă anafore
Articulat anafora anaforele
Genitiv-Dativ anaforei anaforelor
Vocativ anaforă anaforelor
  1. procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii.


Traduceri

Etimologie

Confer anafură.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru anafură.

Referințe