simetrie

română

Etimologie

Din latină symmetria, franceză symétrie.

Pronunție

• AFI: /si.me'tri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului simetrie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	simetrie	simetrii
Articulat	simetria	simetriile
Genitiv-Dativ	simetriei	simetriilor
Vocativ	simetrie	simetriilor

1. proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, anumite regularități; proporționalitate, concordanță, armonie între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuție egală, regulată, armonioasă a părților unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondență exactă (ca formă, poziție etc.) între părțile (opuse ale) unui tot.
2. (spec.) proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online