Sari la conținut

accentuare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) accentua.

Pronunție

  • AFI: /ak.ʧen.tuˈa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
accentuare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ accentuare accentuări
Articulat accentuarea accentuările
Genitiv-Dativ accentuării accentuărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) accentua.
    O accentuare corectă a cuvintelor.
    Accentuarea unor caracteristici ale lucrării.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină accentuare < din accentus („accent”).

Pronunție

  • AFI: /atʧentuˈare/, /atʧenˈtware/


Verb

  1. (lingv.) a accentua, a pune accentul pe
  2. (p.ext.) a evidenția, a marca, a sublinia
  3. (muz.) a nota

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe