accentuare

română

Etimologie

Din a (se) accentua.

Pronunție

• AFI: /ak.ʧen.tu'a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului accentuare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	accentuare	accentuări
Articulat	accentuarea	accentuările
Genitiv-Dativ	accentuării	accentuărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a (se) accentua.

   O accentuare corectă a cuvintelor.

   Accentuarea unor caracteristici ale lucrării.

Sinonime

• accentuație, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare

Cuvinte derivate

• accentua
• accentuabil
• accentuat
• accentuativ
• accentuație
• neaccentuat

Traduceri

accentuație

engleză: accentuation (English), stress (English) esperanto: akcentado (Esperanto) finlandeză: painottaminen (suomi) franceză: accentuation (français) f. germană: Betonung (Deutsch) f., Akzentuierung (Deutsch) f. greacă: τονισμός (Ελληνικά) (tonismós) m. interlingua: accentuation (interlingua) italiană: accentazione (italiano) f.

maghiară: hangsúlyozás (magyar) norvegiană: betoning (norsk) c., aksentuering (norsk) c. occitană: accentuacion (occitan) poloneză: akcentowanie (polski) portugheză: acentuação (português) f. spaniolă: acentuación (español) f. suedeză: betoning (svenska) c., accentuering (svenska) c., accentuation (svenska) c. turcă: vurgulama (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină accentuare.

Pronunție

• AFI: /atʧentw'are/

Verb

1. a accentua, a pune accentul pe
2. a evidenția, a marca, a sublinia

Sinonime

• 1: accentare
• 2: evidenziare

Cuvinte derivate

• accento
• accentuarsi
• accentuato