antistrofă
română
Etimologie
Din franceză antistrophe.
Pronunție
- AFI: /an.tis'tro.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului antistrofă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | antistrofă | antistrofe |
| Articulat | antistrofa | antistrofele |
| Genitiv-Dativ | antistrofei | antistrofelor |
| Vocativ | antistrofă | antistrofelor |
- a două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec.
- repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online