antic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză antique < latină antiquus.

Pronunție

  • AFI: /'an.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
antic
Singular Plural
Masculin antic antici
Feminin antică antice
Neutru antic antice
  1. care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci.
    Cultura, lumea antică.
  2. care aparține popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizației lor.
  3. în genul creațiilor din antichitate.
    Stil antic.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
antic/antică
m.f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antic/antică antici/antice
Articulat anticul/antica anticii/anticele
Dativ-Genitiv anticului/anticei anticilor/anticelor
Vocativ anticule/antico anticilor/anticelor
  1. persoană aparținând popoarelor din antichitate.


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină antiquus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

antic m.

  1. antic

Cuvinte derivate





engleză

(English)

Etimologie

Din forma mai veche antike < probabil din italiană antico ("antic"), dar folosit pentru a traduce cuvântul italian grottesco ("grotesc").

Pronunție

  • AFI: /ˈæntɪk/


Adjectiv

antic (comp. more antic, sup. most antic)

  1. grotesc, buf
  2. bizar, straniu, absurd


Substantiv

antic, pl. antics

  1. (în artă, arhitectură; înv.) cap de himeră; gargui
  2. caricatură, parodie
  3. (în special la plural) bufonerie, caraghioslâc
  4. bufon, măscărici, paiață

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe