epodă

română

Etimologie

Din franceză épode < latină epodos.

Pronunție

• AFI: /e'po.də/

Substantiv

Declinarea substantivului epodă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epodă	epode
Articulat	epoda	epodele
Genitiv-Dativ	epodei	epodelor
Vocativ	epodă	epodelor

1. (în teatrul antic) partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă.
2. poezie lirică compusă din distihuri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apode
• podea

Referințe

• DEX '98 via DEX online