aparteu
română
Etimologie
Din franceză aparté.
Pronunție
- AFI: /a.parˈtew/
Substantiv
| Declinarea substantivului aparteu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aparteu | aparteuri |
| Articulat | aparteul | aparteurile |
| Genitiv-Dativ | aparteului | aparteurilor |
| Vocativ | aparteule | aparteurilor |
- scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online