aperitiv

română

Etimologie

Din franceză apéritif < latină aperitivus.

Pronunție

• AFI: /a.pe.ri'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului aperitiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aperitiv	aperitive
Articulat	aperitivul	aperitivele
Genitiv-Dativ	aperitivului	aperitivelor
Vocativ	aperitivule	aperitivelor

1. gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).
2. băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• priveați

Referințe

• DEX '98 via DEX online