aplauze

română

Etimologie

Din latină applausus, italiană applauso.

Pronunție

• AFI: /aˈpla.u.ze/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	aplauze
Articulat	invariabil	aplauzele
Genitiv-Dativ	invariabil	aplauzelor
Vocativ	invariabil	aplauzelor

1. bătăi repetate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație; aplaudări.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online