palmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină palma.

Pronunție

  • AFI: /'pal.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
palmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palmă palme
Articulat palma palmele
Dativ-Genitiv palmei palmelor
Vocativ palmă palmelor
  1. partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebrațul până la vârful degetelor.
  2. lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma.
  3. veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25–28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături.
  4. bătător de covoare.
  5. obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual
  • A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța
  • A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa
  • A cădea în palma cuiva = ajunge la discreția cuiva
  • A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac
  • Când va crește păr în palmă = niciodată
  • A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva
  • Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede
  • O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil


Traduceri

Etimologie

Din franceză palme.

Pronunție

  • AFI: /'pal.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
palmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palmă palme
Articulat palma palmele
Dativ-Genitiv palmei palmelor
Vocativ palmă palmelor
  1. (înv.) ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței).
  2. motiv ornamental (în formă de ramură de palmier).

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe