apogiatură
română
Etimologie
Din italiană appoggiatura.
Pronunție
- AFI: /a.po.ʤi.a'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apogiatură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apogiatură | apogiaturi |
| Articulat | apogiatura | apogiaturile |
| Genitiv-Dativ | apogiaturii | apogiaturilor |
| Vocativ | apogiatură | apogiaturilor |
- ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălțime).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online