apolog

română

Etimologie

Din franceză apologue < latină apologus.

Pronunție

• AFI: /a.po'log/

Substantiv

Declinarea substantivului apolog
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	apolog	apologuri
Articulat	apologul	apologurile
Genitiv-Dativ	apologului	apologurilor
Vocativ	apologule	apologurilor

1. scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. fabulă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online