apolog
română
Etimologie
Din franceză apologue < latină apologus.
Pronunție
- AFI: /a.po'log/
Substantiv
| Declinarea substantivului apolog | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apolog | apologuri |
| Articulat | apologul | apologurile |
| Genitiv-Dativ | apologului | apologurilor |
| Vocativ | apologule | apologurilor |
- scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. fabulă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online