fabulă

română

Etimologie

Din franceză fabulation < latină fabulatio.

Pronunție

• AFI: /'fa.bu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului fabulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fabulă	fabule
Articulat	fabula	fabulele
Genitiv-Dativ	fabulei	fabulelor
Vocativ	fabulă	fabulelor

1. scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.
2. istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online