apoteoză
Aspect
Etimologie
Din franceză apothéose < latină apotheosis.
Pronunție
- AFI: /a.po.te'o.zə/
Substantiv
Declinarea substantivului apoteoză | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | apoteoză | apoteoze |
Articulat | apoteoza | apoteozele |
Genitiv-Dativ | apoteozei | apoteozelor |
Vocativ | apoteoză | apoteozelor |
- (în antichitatea greco-romană) solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat.
- (fig.) onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online