apoteoză
Aspect
Etimologie
Din franceză apothéose < latină apotheosis.
Pronunție
- AFI: /a.po.te'o.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului apoteoză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apoteoză | apoteoze |
| Articulat | apoteoza | apoteozele |
| Genitiv-Dativ | apoteozei | apoteozelor |
| Vocativ | apoteoză | apoteozelor |
- (în antichitatea greco-romană) solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat.
- (fig.) onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online