arătător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din arată + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /a.rə.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
arătător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arătător arătătoare
Articulat arătătorul arătătoarele
Dativ-Genitiv arătătorului arătătoarelor
Vocativ arătătorule arătătoarelor
  1. indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc.
  2. degetul al doilea de la mână (cu care se arată).
  3. (adjectival)
    Deget arătător


Traduceri

Referințe