aroganță

română

Etimologie

Din franceză arrogance < latină arrogantia.

Pronunție

• AFI: /a.ro'gan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului aroganță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aroganță	invariabil
Articulat	aroganța	invariabil
Genitiv-Dativ	aroganței	invariabil
Vocativ	'	'

1. atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică.

Sinonime

• obrăznicie; îngâmfare

Antonime

• modestie

Cuvinte derivate

• arogant

Traduceri

atitudine de mândrie disprețuitoare

albaneză: arrogancë (shqip) f. bulgară: високомерие (български) (visokomerie), надменност (български) (nadmennost), арогантност (български) (arogantnost) cehă: domýšlivost (čeština) f., arogance (čeština) f. croată: arogàncija (hrvatski) f. daneză: arrogance (dansk) ebraică: יהירות (עברית) (yehirút) f., עתק (עברית) (a`tak) m. engleză: arrogance (English) esperanto: aroganteco (Esperanto) estoniană: ülbus (eesti), uhkus (eesti), arrogants (eesti) finlandeză: ylimielisyys (suomi), pöyhkeys (suomi), koppavuus (suomi), röyhkeys (suomi) franceză: arrogance (français) f. germană: Arroganz (Deutsch) f. greacă: αλαζονεία (Ελληνικά) (alazoneía) f., υπεροψία (Ελληνικά) (yperopsía) f. hindi: अभिमान (हिन्दी) (abhimān) m.

indoneziană: kesombongan (Bahasa Indonesia) italiană: arroganza (italiano) f. lituaniană: arogancija (lietuvių) f., išdidumas (lietuvių) f., pasipūtimas (lietuvių) f., akiplėšiškumas (lietuvių) f. maghiară: önteltség (magyar) neerlandeză: arrogantie (Nederlands) f., aanmatiging (Nederlands) f. poloneză: arogancja (polski) f. portugheză: arrogância (português) f. rusă: заносчивость (русский) (zanoš'ivost') f., высокомерие (русский) (vysokom'érije) n., надменность (русский) (nadm'énnost') f., спесь (русский) (sp'es') f., гордыня (русский) (gordýn'a) f. scoțiană: uaill (Scots) f., àrdan (Scots) m., ladarnas (Scots) m., dànadas (Scots) m., sodal (Scots) m. spaniolă: arrogancia (español) f. suedeză: arrogans (svenska) c. turcă: kibir (Türkçe)

Referințe

• DEX online