asfințit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a asfinți.

Pronunție

  • AFI: /as.fin'ʦit/


Substantiv


Declinarea substantivului
asfințit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asfințit asfințituri
Articulat asfințitul asfințiturile
Genitiv-Dativ asfințitului asfințiturilor
Vocativ asfințitule asfințiturilor
  1. faptul de a asfinți; asfințire.
  2. (fig.) declin, decădere.
  3. timpul, momentul când apune soarele.
  4. locul unde asfințește soarele.


Traduceri

Referințe