Sari la conținut

apune

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină appōnĕre („a împreuna”) (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); confer, cu alte sensuri, italiană apporre, v. provensală apondre, v. spaniolă aponer, portugheză apôr.

Semantismul român se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusăcasă joasă”).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
apune
Infinitiv a apune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
apun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să apună
Participiu apus
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (despre aștri) a dispărea sub orizont.
    Soarele apune în spatele dealului.
  2. (fig.) a-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna.
  3. (fig.) a înceta de a mai trăi; a se stinge din viața.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A-i apune (cuiva) steaua = a decădea


Traduceri

Referințe