asolament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză assolement.

Pronunție

  • AFI: /a.so.la'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
asolament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asolament asolamente
Articulat asolamentul asolamentele
Genitiv-Dativ asolamentului asolamentelor
Vocativ asolamentule asolamentelor
  1. tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit.


Traduceri

Referințe