sufla
Aspect
Vezi și : suflă |
Etimologie
Din latină sufflare.
Pronunție
- AFI: /suˈfla/
Verb
Conjugarea verbului sufla | |
Infinitiv | a sufla |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
suflu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sufle |
Participiu | suflat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul.
- (v.tranz.) a face ca ceva să se împrăștie sub acțiunea aerului expirat cu putere.
- (v.tranz.) a elimina mucozitățile nazale expirând puternic.
- (v.intranz.) a introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna, a cânta.
- Suflă în fluier.
- Suflă trâmbițele.
- (v.intranz.) a produce (mecanic) un curent de aer sub presiune.
- (v.intranz.) a respira greu, cu efort; a gâfâi.
- (v.tranz.) a fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică masă de sticlă topită.
- (v.tranz.) a acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios; a arginta, a auri.
- (v.intranz.) (despre vânt) a bate.
- (v.tranz.) a vorbi încet (și în secret); a informa pe ascuns.
- (v.tranz.) a șopti actorilor rolul în timpul reprezentației.
- (v.tranz.) a șopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare.
Cuvinte derivate
Expresii
- A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării
- A sufla în foc = a expira producând un curent de aer, pentru a înteți flacăra
- Cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt = o experiență neplăcută te face mai prudent decât este necesar
- A sufla cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas = a-și însuși cu îndrăzneală ceea ce se cuvine altuia; a fura a șterpeli
- A nu (mai) sufla = a) a fi mort; b) a sta liniștit, nemișcat; fig. a nu mai protesta, a nu crâcni
- A nu sufla un cuvânt = a nu spune nimic, a ține secret
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sufla.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sufla.
Referințe
- DEX '98 via DEX online