autocar

română

Etimologie

Din franceză autocar.

Pronunție

• AFI: /a.u.toˈkar/

Substantiv

Declinarea substantivului autocar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autocar	autocare
Articulat	autocarul	autocarele
Genitiv-Dativ	autocarului	autocarelor
Vocativ	autocarule	autocarelor

1. automobil cu caroserie deschisă sau decapotabilă, folosit de obicei la transportul interurban în comun (mai ales în excursii) al unui număr mare de persoane.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acurato
• carotau

Referințe

• DEX '98 via DEX online