Sari la conținut

autodota

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din auto- + a dota.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.doˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autodota
Infinitiv a (se) autodota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autodotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autodoteze
Participiu autodotat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe