autoelogia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din auto- + a elogia.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.e.lo.ʤi'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autoelogia
Infinitiv a (se) autoelogia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autoelogiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autoelogieze
Participiu autoelogiat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și aduce singur elogii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe