autoignora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din auto- + a ignora.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.ig.no'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autoignora
Infinitiv a (se) autoignora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) autoignorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) autoignoreze
Participiu autoignorat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și neglija, a nu lua în seamă propria persoană, propria existență.


Traduceri

Referințe