bâtonnier

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1680; echivalent cu bâton + -ier. Probabil din forma veche bastonnier, care provine din baston.

Pronunție

  • AFI: /bɑ.tɔ.nje/


Substantiv

bâtonnier m., bâtonniers pl.

  1. persoană care poartă un baston în procesiuni
  2. (jur.) avocat pledant
    Bâtonnier de l'Ordre des avocats.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe