baston

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană bastone.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
baston
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ baston bastoane
Articulat bastonul bastoanele
Genitiv-Dativ bastonului bastoanelor
Vocativ bastonule bastoanelor
  1. bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări.
  2. lovitură dată cu această bucată de lemn.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe