bădăran

română

Etimologie

Din maghiară badar.

Pronunție

• AFI: /bə.dəˈran/

Substantiv

Declinarea substantivului bădăran
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bădăran	bădărani
Articulat	bădăranul	bădăranii
Genitiv-Dativ	bădăranului	bădăranilor
Vocativ	bădăranule	bădăranilor

1. persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic.

Cuvinte derivate

• bădărancă
• bădărană
• bădărănie
• bădărănos

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului bădăran
	Singular	Plural
Masculin	bădăran	bădărani
Feminin	bădărană	bădărane
Neutru	bădăran	bădărane

1. nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• daraban

Referințe

• DEX '98 via DEX online