băncuță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bancă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /bən'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
băncuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băncuță băncuțe
Articulat băncuța băncuțele
Genitiv-Dativ băncuței băncuțelor
Vocativ băncuță băncuțelor
  1. diminutiv al lui bancă.


Traduceri

Etimologie

Din germană Bankozettel.

Substantiv


Declinarea substantivului
băncuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băncuță băncuțe
Articulat băncuța băncuțele
Genitiv-Dativ băncuței băncuțelor
Vocativ băncuță băncuțelor
  1. monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric.
  2. (înv. și reg.) monedă de mică valoare (10-20 de creițari).
  3. (la pl.) bani, parale.


Traduceri

Referințe