bancă

română

Etimologie

Din franceză banc.

Pronunție

• AFI: /'ban.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului bancă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bancă	bănci
Articulat	banca	băncile
Genitiv-Dativ	băncii	băncilor
Vocativ	bancă	băncilor

1. scaun lung pentru două sau mai multe persoane.
2. scaun, de obicei cu pupitru în față, pentru școlari.

Cuvinte derivate

• băncuță

Locuțiuni

• (loc.adv.) (de) pe băncile școlii = (de) la școală, din (sau în) timpul petrecut în școală.

Expresii

• Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului
• Banca acuzaților = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzați
• Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați
• A sta(sau a rămâne) în banca sa = a rămâne la locul său, a sta pasiv față de orice inițiativă, a fi docil

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din italiană banca, franceză banque.

Substantiv

Declinarea substantivului bancă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bancă	bănci
Articulat	banca	băncile
Genitiv-Dativ	băncii	băncilor
Vocativ	bancă	băncilor

1. intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească).
2. (la unele jocuri de cărți) sumă pe care bancherul o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători.

Cuvinte compuse

• bancă de organe

Expresii

• A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher în joc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băcan

Referințe

• DEX '98 via DEX online