Sari la conținut

bănicer

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din baniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /bə.ni'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
bănicer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bănicer băniceri
Articulat bănicerul bănicerii
Genitiv-Dativ bănicerului bănicerilor
Vocativ bănicerule bănicerilor
  1. meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei.
  2. cel care măsoară cereale cu banița.
  3. bănicioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe