Sari la conținut

balansier

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din franceză balancier.

Pronunție

  • AFI: /ba.lan.si'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
balansier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balansier balansiere
Articulat balansierul balansierele
Genitiv-Dativ balansierului balansierelor
Vocativ balansierule balansierelor
  1. piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor.
    Balansier de ceasornic.
  2. bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul.
  3. organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace.


Traduceri

Referințe