balansină
română
Etimologie
Din franceză balancine.
Pronunție
- AFI: /ba.lan'si.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului balansină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | balansină | balansine |
| Articulat | balansina | balansinele |
| Genitiv-Dativ | balansinei | balansinelor |
| Vocativ | balansină | balansinelor |
- parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online