bandulă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ban'du.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bandulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandulă	bandule
Articulat	bandula	bandulele
Genitiv-Dativ	bandulei	bandulelor
Vocativ	bandulă	bandulelor

1. pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online