bandulieră

română

Etimologie

Din franceză bandoulière.

Pronunție

• AFI: /ban.du.li'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bandulieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandulieră	banduliere
Articulat	banduliera	bandulierele
Genitiv-Dativ	bandulierei	bandulierelor
Vocativ	bandulieră	bandulierelor

1. fâșie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susține sabia, pușca etc.

Locuțiuni

• (loc.adv.) în bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau pieptului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• abundările

Referințe

• DEX '98 via DEX online