piept

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină pectus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
piept
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piept piepturi
Articulat pieptul piepturile
Dativ-Genitiv pieptului piepturilor
Vocativ pieptule piepturilor
  1. parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om și la unele animale vertebrate; torace; (spec.) partea anterioară (și exterioară) a acestei regiuni; (p.restr.) organ din interiorul cavității toracice (inimă sau plămân).
  2. (și în sintagma boală de piept) tuberculoză pulmonară.
  3. carne de pe partea anterioară a cavității toracice a unor animale, folosită ca aliment; mâncare preparată din această carne.
  4. sân (al femeii).
  5. (p.anal.) coastă de deal, de munte etc.; povârniș.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Cu pieptul deschis = fără teamă, direct
  • Cu capul în piept = cu capul plecat (de rușine, de supărare etc.)
  • A strânge (pe cineva) la piept = a îmbrățișa
  • Cu mâinile (încrucișate) la (sau pe) piept = a) în inactivitate; b) mort, decedat
  • A pune mâinile pe piept = a muri
  • A da piept cu cineva (sau cu ceva) = a se împotrivi cuiva (sau la ceva); a înfrunta direct pe cineva (sau ceva), a se lupta cu cineva
  • A lua (ceva) în piept = a înfrunta ceva direct, a lupta pentru a cuceri sau pentru a învinge ceva
  • A ține (cuiva) piept = a rezista, a nu se da bătut; a se împotrivi, a înfrunta; a concura cu succes
  • A (-și) pune pieptul (pentru cineva sau ceva) sau a apăra cu pieptul (pe cineva sau ceva) = a apăra din răsputeri, a apăra cu viața
  • A-și sparge pieptul (strigând, vorbind etc.) = a striga din răsputeri, a obosi (strigând, vorbind etc. zadarnic)
  • (A fi) slab de piept = (a fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză
  • (pop.) A avea piept = (despre femeile cu copii mici) a avea lapte
  • A da piept = (despre femeile cu copii mici) a alăpta, a da să sugă


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
piept
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piept piepți
Articulat pieptul piepții
Dativ-Genitiv pieptului piepților
Vocativ pieptule piepților
  1. partea din față a unei piese de îmbrăcăminte, care acoperă pieptul.

Expresii

  • A lua (pe cineva) de piept = a cere cuiva socoteală, a sări la bătaie
  • A se lua (sau a se apuca, a se prinde) de piept cu cineva = a se împotrivi (cuiva); a se lupta, a se bate cu cineva


Traduceri

Referințe