benevolence

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie (cca. 1400), care provine din franceza veche benivolence < latină benevolentia.

Pronunție

  • AFI: /bə'nɛvələns/


Substantiv

benevolence, (nenumărabil și numărabil; pl. benevolences)

  1. (nenumărabil) bunăvoință
    His benevolence was admired by the entire community.
  2. (nenumărabil) binefacere
  3. (numărabil) faptă binevoitoare

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe