beregată

De la Wikționar, dicționarul liber
Beregată

română

Etimologie

Din latină *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, confer spaniolă nuez.

Pronunție

  • AFI: /be.re'ga.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
beregată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beregată beregate
Articulat beregata beregatele
Genitiv-Dativ beregatei beregatelor
Vocativ ' '
  1. (pop.) parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale.
  2. cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator.

Sinonime

Expresii

  • A lua pe cineva de beregată = a) a trage pe cineva la răspundere; b) a forța pe cineva să accepte ceva


Traduceri

Referințe