beregată
Etimologie
Din latină *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, confer spaniolă nuez.
Pronunție
- AFI: /be.re'ga.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului beregată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | beregată | beregate |
| Articulat | beregata | beregatele |
| Genitiv-Dativ | beregatei | beregatelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (pop.) parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale.
- cavitate interioară a gâtului, unde se află organele aparatului digestiv, respirator și articulator.
Sinonime
Expresii
- A lua pe cineva de beregată = a) a trage pe cineva la răspundere; b) a forța pe cineva să accepte ceva