bișnițar

română

Etimologie

Din bișniță + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /biʃ.ni'ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului bișnițar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bișnițar	bișnițari
Articulat	bișnițarul	bișnițarii
Genitiv-Dativ	bișnițarului	bișnițarilor
Vocativ	bișnițarule	bișnițarilor

1. (fam.) persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• braniști

Referințe

• DEX '98 via DEX online