binișor

română

Etimologie

Din bine + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /bi.ni'ʃor/

Adverb

1. diminutiv al lui bine.
2. cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm.
3. cu blândețe, prietenos.

Expresii

• Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te!
• (substantivat) (a lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online