bis

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză, latină bis.

Pronunție


Adjectiv

  1. (precedat de un număr) a doua oară; repetat.
    Numărul 3 bis.
  2. (cu valoare de interjecție) strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bis bisuri
Articulat bisul bisurile
Dativ-Genitiv bisului bisurilor
Vocativ bisule bisurilor
  1. număr prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.


Traduceri

Referințe