blindat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a blinda.

Pronunție

  • AFI: /blin'dat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
blindat
Singular Plural
Masculin blindat blindați
Feminin blindată blindate
Neutru blindat blindate
  1. prevăzut cu un blindaj.
  2. (despre unități militare) care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
blindat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blindat blindate
Articulat blindatul blindatele
Genitiv-Dativ blindatului blindatelor
Vocativ blindatule blindatelor
  1. vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj.


Traduceri

Anagrame

Referințe