blindaj

română

Etimologie

Din franceză blindage.

Pronunție

• AFI: /blin'daʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului blindaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blindaj	blindaje
Articulat	blindajul	blindajele
Genitiv-Dativ	blindajului	blindajelor
Vocativ	blindajule	blindajelor

1. înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc.
2. înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol.
3. înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online