bogomilism

română

Etimologie

Din Bogomil (nume propriu) + sufixul -ism.

Pronunție

• AFI: /bo.go.mi'lism/

Substantiv

Declinarea substantivului bogomilism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bogomilism	invariabil
Articulat	bogomilismul	invariabil
Genitiv-Dativ	bogomilismului	invariabil
Vocativ	bogomilismule	invariabil

1. doctrină și sectă dualistă apărută în sec. X în Bulgaria și răspândită apoi în țările balcanice, în Rusia și în alte părți, care contesta treimea divină ortodoxă, existența umană a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericească etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online