botó

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : boto, bôto, bötö

catalană

(català)

Etimologie

Din franceză veche boton (astăzi bouton), care provine din bouter, boter („a împinge, a vârî”) < inevitabil de origine germanică.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /boˈto/
  • (central) AFI: /buˈto/
  • (oriental) AFI: /boˈto/


Substantiv

botó m., botons pl.

  1. (despre îmbrăcăminte) nasture, bumb
  2. (tehn.) buton
  3. (la scrimă) vârf
  4. (bot.) mugur, boboc

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe