nasture

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Nasturi

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer italiană nastro ("panglică").

Pronunție

  • AFI: /'nas.tu.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nasture
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nasture nasturi
Articulat nasturele nasturii
Dativ-Genitiv nasturelui nasturilor
Vocativ ' '
  1. obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care servește la încheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haină.
  2. (reg.) tabletă, comprimat, pastilă (conținând o substanță medicamentoasă).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe